August aduce atât dovezi clinice care pot influența deciziile de tratament, cât și o negociere care privește direct cabinetele din România: modificarea Contractului-cadru CNAS pentru medicina dentară. Am selectat cinci subiecte relevante — de la prognosticul leziunilor endo-parodontale și noile tehnologii până la profilaxia endocarditei și rolul medicului stomatolog în depistarea cancerului oral.
1. European Federation of Periodontology: forma radiografică a pierderii osoase poate orienta prognosticul leziunilor endo-parodontale
European Federation of Periodontology a prezentat în numărul din august al JCP Digest rezultatele unui studiu retrospectiv japonez despre supraviețuirea dinților cu leziuni endo-parodontale. Cercetarea originală a fost publicată în Journal of Clinical Periodontology și a urmărit identificarea factorilor preterapeutici care pot anticipa prognosticul acestor dinți. Analiza a inclus 187 de dinți tratați în cadrul clinicii de parodontologie a Tokyo Medical and Dental University Hospital. Perioada medie de observație a fost de 3,1 ani, iar urmărirea maximă a ajuns la 8,4 ani.
Dinții incluși prezentau pungi parodontale de minimum 5 mm, care ajungeau sau se apropiau de apex, împreună cu pierdere osoasă radiografică. Protocolul terapeutic a început cu tratamentul endodontic, urmat după aproximativ trei luni de terapie parodontală nechirurgicală. Chirurgia parodontală a fost realizată atunci când a fost indicată, iar ulterior pacienții au intrat într-un program de menținere la intervale de trei până la șase luni.
Autorii au propus clasificarea formei radiografice a pierderii osoase în trei categorii:
tip I: defect intraosos unilateral, fără radiotransparență periapicală;
tip J: defect unilateral asociat unei radiotransparențe periapicale;
tip U: defecte intraosoase bilaterale, asociate unei radiotransparențe periapicale.
Dintre cei 187 de dinți, 34 au prezentat leziuni de tip I, 104 de tip J și 49 de tip U. În timpul perioadei de observație au fost extrași 70 de dinți, progresia bolii reprezentând motivul extracției în 97,1% dintre cazuri. Supraviețuirea dentară estimată a fost de 83,8% la un an, dar a scăzut la 58,9% la cinci ani. Diferențele dintre configurațiile radiografice au fost importante: supraviețuirea la cinci ani a fost estimată la 93% pentru leziunile de tip I, 72,3% pentru cele de tip J și numai 13,4% pentru cele de tip U. În analiza multivariată, comparativ cu tipul I, leziunile de tip J au fost asociate cu un risc de extracție de aproximativ 4,4 ori mai mare, iar cele de tip U cu un risc de aproximativ 28 de ori mai mare. Intervalele de încredere au fost însă largi, mai ales pentru tipul U, ceea ce impune prudență în interpretarea amplitudinii exacte a riscului. Adăugarea clasificării I–J–U la modelul prognostic a crescut acuratețea predicției supraviețuirii la cinci ani: aria de sub curba ROC a crescut de la 0,77 la 0,85.
De ce contează:
Leziunile endo-parodontale au o etiologie complexă, iar prognosticul nu poate fi stabilit numai printr-un singur parametru clinic. Studiul sugerează că forma radiografică a pierderii osoase poate completa informațiile oferite de adâncimea la sondare, mobilitate, gradul leziunii, indicele periapical și cantitatea pierderii osoase. O leziune de tip U pare să descrie o afectare mai extinsă a aparatului de susținere și a zonei periapicale. În cohorta analizată, aceasta a fost asociată cu un prognostic considerabil mai nefavorabil.
În practică:
Clasificarea I–J–U poate fi folosită ca instrument suplimentar pentru estimarea prognosticului, pentru explicarea opțiunilor terapeutice pacientului și pentru stabilirea intensității monitorizării. O leziune de tip U nu reprezintă însă, singură, o indicație de extracție. Decizia trebuie să integreze: diagnosticul endodontic și parodontal complet, existența fisurilor, fracturilor sau resorbțiilor radiculare, adâncimea la sondare și mobilitatea, afectarea furcației, restaurabilitatea dintelui, răspunsul la tratamentul endodontic, posibilitatea controlului infecției și a menținerii parodontale. Rezultatele provin dintr-un studiu retrospectiv. Fumătorii și dinții cu suspiciune de fisură, fractură sau resorbție externă au fost excluși, iar 94,2% dintre pacienți aveau parodontită în stadiul III sau IV. Evaluarea s-a bazat pe radiografii bidimensionale, iar analiza a inclus numai dinții pentru care s-a încercat tratamentul. Clasificarea trebuie privită, așadar, ca un indicator prognostic promițător, nu ca un criteriu terapeutic validat independent.
Consultă studiul original în Journal of Clinical Periodontology →
2. Medicina dentară, pe agenda negocierilor CNAS pentru modificarea Contractului-cadru
CNAS a organizat în august consultări dedicate modificării Contractului-cadru și a Normelor metodologice. Medicina dentară a avut o sesiune separată pe 19 august, iar pe 25 august au fost programate negocierile cu Colegiul Medicilor Stomatologi din România.
Printre subiectele discutate se află extinderea listei de servicii stomatologice decontate, actualizarea tarifelor și includerea tratamentelor efectuate sub sedare sau anestezie generală pentru copii și persoane cu dizabilități. Organizațiile profesionale susțin dezvoltarea pachetului, dar solicită o creștere corespunzătoare a bugetului, pentru ca noile servicii să nu reducă fondurile disponibile cabinetelor.
De ce contează:
Forma finală a Contractului-cadru va stabili ce tratamente stomatologice pot fi decontate, valoarea tarifelor și condițiile în care cabinetele pot lucra cu casele de asigurări. Fără finanțare suplimentară, extinderea pachetului ar putea conduce la epuizarea mai rapidă a plafoanelor lunare.
În practică:
Deocamdată, serviciile și tarifele anunțate sunt propuneri aflate în negociere. Medicii stomatologi trebuie să urmărească publicarea formei finale a Hotărârii de Guvern și a Normelor metodologice înainte de a modifica procedurile de contractare, raportare sau decontare din cabinet.
Vezi detalii →
3. Clinical Oral Implants Research: chirurgia implantară robotică oferă precizie mai mare, dar dublează timpul intervenției
Un studiu clinic randomizat publicat în numărul din august 2026 al revistei Clinical Oral Implants Research a comparat chirurgia implantară asistată robotic cu chirurgia statică ghidată. Cercetarea a fost realizată la Tongji Hospital din Wuhan, China, și a inclus 36 de pacienți cu câte o edentație unidentară posterioară. Participanții au fost repartizați în două grupuri egale: 18 pacienți au fost tratați cu un sistem robotic autonom, iar 18 cu un ghid chirurgical static.
Planificarea a fost protetic ghidată și a utilizat date CBCT și scanări intraorale. Precizia a fost evaluată prin suprapunerea planului preoperator peste CBCT-ul realizat după inserarea implantului. Sistemul robotic a obținut deviații semnificativ mai mici:
- deviație coronară: 0,70 mm, comparativ cu 1,02 mm pentru ghidarea statică;
- deviație apicală: 0,75 mm, comparativ cu 1,11 mm;
- deviație unghiulară: 1,20°, comparativ cu 2,38°.
Câștigul absolut a fost, așadar, de aproximativ 0,32 mm la nivel coronar, 0,36 mm la nivel apical și 1,18° pentru deviația unghiulară.
Precizia mai mare a venit însă cu un cost de timp. Durata totală a intervenției robotice a fost de 49,5 minute, față de 24,4 minute pentru ghidarea statică. Din timpul procedurii robotice, aproximativ 12,1 minute au fost necesare pentru calibrare și înregistrare. Chiar și după eliminarea acestei etape, timpul operator propriu-zis a rămas mai mare: 37,5 minute pentru robot, comparativ cu 24,4 minute pentru ghidul static. Pacienții tratați robotic au raportat un disconfort intraoperator mediu de 3 pe o scală de la 0 la 10, față de 1,67 în grupul static. Menținerea prelungită a gurii deschise a fost indicată drept sursă de disconfort de 17 dintre cei 18 pacienți din grupul robotic, comparativ cu 7 din 18 în grupul static. Satisfacția generală a rămas ridicată și similară în ambele grupuri, iar durerea postoperatorie din prima săptămână nu a prezentat diferențe semnificative. Nici stabilitatea primară, evaluată prin cuplul de inserție și ISQ, nu a fost semnificativ diferită. Un implant din grupul robotic nu s-a osteointegrat și a fost îndepărtat la controlul de trei luni. Un singur eveniment, într-un eșantion atât de mic, nu permite însă concluzia că sistemul robotic ar avea un risc mai mare de eșec.
De ce contează:
Studiul arată că precizia tehnică nu este sinonimă automat cu un rezultat clinic global superior. Robotul a poziționat implanturile mai aproape de planul virtual, dar nu a oferit avantaje demonstrate privind stabilitatea inițială, durerea postoperatorie sau satisfacția pacientului. În același timp, diferențele de ordinul zecimilor de milimetru pot deveni relevante în apropierea unor structuri anatomice, în spații protetice limitate sau atunci când poziția tridimensională trebuie controlată foarte strict. Cercetarea evaluează precizia imediată, nu succesul biologic și protetic pe termen lung. Nu știm încă dacă deviațiile mai mici se vor traduce prin mai puține complicații, o supraviețuire mai bună sau rezultate protetice superioare.
În practică:
Tehnologia robotică poate avea valoare în cazurile cu marje anatomice sau protetice restrictive, dar decizia de utilizare sau investiție trebuie să includă:
- selecția cazurilor în care precizia suplimentară este relevantă;
- timpul necesar calibrării și intervenției;
- accesul dificil în zonele posterioare;
- toleranța pacientului la deschiderea prelungită a gurii;
- necesarul de personal și organizarea fluxului;
- costurile de achiziție, mentenanță și instruire;
- experiența operatorului și curba de învățare.
Ambele sisteme au obținut o precizie considerată clinic acceptabilă. Pentru cazurile posterioare uzuale, ghidarea statică a rămas mai rapidă, mai accesibilă și mai confortabilă. Studiul a inclus numai 36 de pacienți, un singur operator cu experiență și cazuri simple, cu volum osos suficient și fără augmentare. Au fost utilizate două platforme software diferite, iar evaluarea preciziei a necesitat un CBCT postoperator suplimentar. Rezultatele nu trebuie extrapolate automat la zone estetice, edentații multiple, sinus lift sau reconstrucții osoase.
Consultă textul integral al studiului →
4. British Dental Journal: se schimbă recomandările britanice privind profilaxia endocarditei infecțioase
Un articol publicat pe 3 august 2026 în British Dental Journal analizează o schimbare importantă în recomandările britanice privind profilaxia antibiotică a endocarditei infecțioase. În 2008, NICE recomanda ca profilaxia antibiotică să nu fie oferită pacienților care urmau proceduri stomatologice. În 2016, formularea a fost modificată, precizându-se că profilaxia nu este recomandată „de rutină”, fără să fie clarificate suficient situațiile excepționale.
În noiembrie 2024, NICE a indicat explicit utilizarea recomandărilor Scottish Dental Clinical Effectiveness Programme pentru pacienții cu risc înalt. SDCEP a publicat pe 24 martie 2026 o nouă ediție a recomandărilor, adaptată definițiilor din ghidul European Society of Cardiology din 2023. Conform recomandărilor NICE și SDCEP analizate în articol, profilaxia antibiotică trebuie oferită pacienților cu risc înalt înaintea extracțiilor și procedurilor de chirurgie orală. Pentru alte proceduri care implică manipularea gingiei sau a regiunii periapicale, profilaxia trebuie luată în considerare.
În categoria de risc înalt sunt incluși, între alții, pacienții cu:
- antecedente de endocardită infecțioasă;
- proteze valvulare implantate chirurgical;
- materiale protetice utilizate pentru repararea valvelor;
- proteze valvulare aortice sau pulmonare implantate transcateter;
- anumite cardiopatii congenitale cianogene;
- șunturi, conducte sau alte proteze paliative;
- dispozitive de asistare ventriculară.
Dacă statutul de risc este neclar, recomandările indică solicitarea opiniei cardiologului. Procedurile considerate cu risc includ extracțiile, incizia și drenajul abceselor, chirurgia parodontală și endodontică, inserarea și descoperirea implanturilor și biopsiile orale. O diferență importantă rămâne între recomandările SDCEP și cele ESC. ESC recomandă profilaxia pacienților cu risc înalt pentru toate procedurile dentare cu risc. SDCEP o recomandă explicit pentru extracții și chirurgie orală, dar precizează că trebuie „luată în considerare” pentru alte manopere care implică manipulare gingivală sau periapicală.
În această a doua categorie pot intra detartrajul supra- și subgingival, examinările parodontale complete, BPE, restaurările subgingivale, aplicarea unor cleme sau matrici subgingivale, montarea și îndepărtarea separatoarelor și benzilor ortodontice și anumite etape ale tratamentului endodontic.
Articolul subliniază gravitatea afecțiunii: endocardita infecțioasă este asociată cu o mortalitate de aproximativ 30% în primul an după diagnostic, iar autorii estimează că 30–40% dintre cazuri sunt produse de bacterii cu origine orală.
De ce contează:
Timp de 18 ani, practica britanică a fost dominată de recomandarea de a nu administra profilaxie antibiotică de rutină. Noua abordare recunoaște existența unui grup restrâns de pacienți la care riscul endocarditei poate depăși riscurile profilaxiei. Schimbarea nu înseamnă revenirea la administrarea extinsă a antibioticelor pentru majoritatea pacienților. Peste 99% din populație este considerată cu risc scăzut și nu necesită profilaxie pentru procedurile dentare.
În practică:
Pentru medicul stomatolog devin esențiale identificarea corectă a riscului cardiac și diferențierea dintre procedurile cu și fără risc. Antecedentele vagi de „problemă la inimă”, suflu cardiac, pacemaker sau prolaps mitral nu reprezintă automat indicații de profilaxie. Fișa pacientului trebuie să includă diagnosticul cardiac exact, eventualele proteze sau materiale valvulare, antecedentele de endocardită, recomandarea cardiologului și discuția despre riscurile și beneficiile profilaxiei. Recomandările britanice nu se aplică automat în România. Medicii români trebuie să consulte ghidurile ESC, protocoalele naționale și recomandarea cardiologului, fără să transpună necritic schemele din Regatul Unit. Prescrierea trebuie să evite atât omiterea profilaxiei la un pacient eligibil, cât și utilizarea nejustificată a antibioticelor. Prevenția nu se limitează la administrarea unei doze de antibiotic. Igiena orală corectă, tratarea focarelor infecțioase și controalele regulate reduc expunerea repetată la bacteriemii. ESC recomandă pacienților cu risc înalt igienizare profesională și urmărire stomatologică de cel puțin două ori pe an.
Consultă analiza din British Dental Journal →
5. Colegiului Medicilor Stomatologi din România extinde OralOncoCheck și pregătește cursuri EMC gratuite despre cancerul oral
În ședința din 27 august 2026, Biroul Executiv Național al Colegiului Medicilor Stomatologi din România a analizat extinderea la nivel național a platformei OralOncoCheck.
Platforma a fost dezvoltată pentru informarea medicilor și pacienților, sprijinirea depistării precoce și raportarea cazurilor suspecte de cancer oral. Potrivit CMSR, metodologia de screening și raportare a fost elaborată, platforma digitală este funcțională, iar campania publică de informare a fost deja lansată. Următoarea etapă vizează extinderea utilizării platformei și formarea medicilor stomatologi prin cursuri gratuite, creditate EMC.
Primul curs, intitulat „Rolul medicului stomatolog în screeningul, diagnosticul și abordarea multidisciplinară a pacientului cu cancer oral”, a avut loc la București pe 12 iunie 2026. Alte nouă ediții sunt programate între septembrie 2026 și martie 2027:
- Dolj – 11 septembrie 2026;
- Olt–Teleorman – 17 octombrie 2026;
- Timiș – 23 octombrie 2026;
- Galați–Brăila – 24 octombrie 2026;
- Iași – 30 octombrie 2026;
- Bihor – 20 noiembrie 2026;
- Cluj – 5 februarie 2027;
- Harghita–Covasna – 12 martie 2027;
- Suceava–Botoșani – 20 martie 2027.
Programul cursului acoperă epidemiologia și factorii de risc, depistarea precoce, diagnosticul clinic, investigațiile complementare, principiile terapeutice, managementul multidisciplinar, monitorizarea post-terapeutică și complicațiile orale. Inițiativa pornește de la o situație epidemiologică îngrijorătoare. Potrivit datelor prezentate de CMSR, România se află pe locul al patrulea în Europa la incidența cancerului de buză și cavitate orală în rândul bărbaților și pe locul al șaptelea atunci când sunt analizate ambele sexe. Separat, țara ocupă locul al doilea la incidența cancerului orofaringian.
CMSR mai arată că mortalitatea asociată cancerului oral în România este cu 83% mai mare decât media Uniunii Europene. Aproximativ 2,3 cazuri la 100.000 de locuitori sunt atribuite direct consumului de alcool, comparativ cu media europeană de 1,4 cazuri. Conform platformei, până la 70% dintre cancerele orale sunt precedate de leziuni precanceroase vizibile. Diagnosticarea într-un stadiu precoce este asociată cu rate de supraviețuire de peste 80%.
De ce contează:
Cavitatea orală este una dintre puținele regiuni în care leziunile suspecte pot fi observate direct, uneori înainte ca pacientul să prezinte simptome care să îl trimită către oncologie. Medicul stomatolog examinează periodic această zonă și poate scurta traseul până la diagnostic prin identificarea unei modificări persistente, documentarea sa și trimiterea rapidă către serviciul corespunzător. Principalii factori de risc evidențiați de platformă sunt tutunul, consumul de alcool, asocierea dintre acestea, expunerea solară pentru cancerul buzei și infecția cu tulpini HPV oncogene, relevantă în special pentru cancerul orofaringian.
În practică:
Examinarea mucoaselor ar trebui integrată sistematic în consultația stomatologică, nu rezervată exclusiv pacienților care reclamă durere. Evaluarea trebuie să includă buzele, mucoasa labială și jugală, gingia, palatul, limba – inclusiv marginile laterale și fața ventrală –, planșeul bucal și regiunea orofaringiană vizibilă.
Pentru o leziune suspectă este utilă consemnarea:
- localizării și dimensiunilor;
- culorii și suprafeței;
- consistenței și eventualei indurații;
- prezenței ulcerației sau sângerării;
- simptomelor și duratei de evoluție;
- factorilor locali traumatici;
- fotografiilor clinice și modificărilor observate în timp.
O ulcerație, o pată albă sau roșie ori o altă modificare care nu se vindecă în două săptămâni necesită reevaluare și, dacă suspiciunea persistă, trimitere rapidă către chirurgie orală, chirurgie oro-maxilo-facială sau medicină orală. Raportarea prin platformă nu înlocuiește investigația specializată și diagnosticul histopatologic. Pentru pacienții cu risc crescut – fumători, consumatori frecvenți de alcool, persoane cu infecție HPV cunoscută sau antecedente oncologice – CMSR recomandă screening pentru cancer oral la fiecare șase luni.
