Privind înapoi la stomatologia de azi – în anul 2060
Îți poți imagina că au existat vremuri când oamenii se temeau de vizita la stomatolog? Când dinții nu se regenerau singuri, iar tratamentele se făceau cu burghie care frecau osul? Când aparatele dentare metalice te stânjeneau și trebuia să mergi la control din lună în lună?
Ne-am pus la o discuție interesantă, alimentată de imaginație și preziceri de cum va arăta stomatologia în anul 2060, conturând totul într-un dialog între un bunic și nepoțica sa.
Am făcut acest exercițiu pentru a înțelege cât de departe am putea ajunge, să realizăm avansul puternic al prezentului și să observăm cât de „barbare” păreau unele practici stomatologice de la începutul secolului XXI.
Haideți să ne imaginăm cum i-ar explica un bunic nepoatei sale, ce înseamna „să mergi la dentist” în 2025.
Într-o după-amiază blândă de toamnă, în anul 2060.
Eram acasă, prins în rutina mea obișnuită de a citi prin neurolink una din cărțile mele preferate, proaspăt downloadată. Nepoata mea, Maria, a intrat în sufragerie, curioasă ca de obicei. A atins unul dintre senzorii din perete, care îi scana automat cavitatea bucală, și m-a întrebat dacă am trăit vreodată fără acele cuburi de monitorizare dentară.
Când i-am spus că da, m-a privit neîncrezătoare:
M: „Dar cum știați când a apărut o carie? Sau când gingiile erau inflamate?”
Am zâmbit.
B: ‘’Nu știam, Maria. Așteptam să doară.’’
A făcut ochii mari.
M:„Și…ce făceați atunci?”
I-am spus că mergeam la un loc numit cabinet stomatologic sau cum ziceam între noi, ‘’la dentist.’’
M: ‘’Cum adică… mergeați undeva?”
B’’: Da, e fix cum auzi. Mergeam într-o clădire, unde era clinica lor. Trebuia să te programezi înainte, iar de cele mai multe ori după ce ajungeai acolo, erai pus să aștepți pe un scaun și, în cele din urmă, medicul ne examina gura cu niște oglinzi mici și cu o lampă puternică în față.
M:„Și nu vă scanați dinții acasă, cu nanobotul bucal?”
„Nu, Maria. Pe atunci, nanoboții nu existau. Iar dacă aveai o carie, medicul o curăța cu un instrument care făcea un zgomot îngrozitor – o turbină cu freză!”
Maria începe să râdă copios, crezând că glumesc.
B: ‘’Nu glumesc! Nici nu îți mai zic, nu exista regenerarea dentară sau implanturile bio-printate de care și-a pus bunica.‘’
M:„Și dacă îți cădea un dinte, ce făceai?”
B: „Îl înlocuiai cu un implant de titan sau alt material – o bucată de metal înfiptă în os.”
Maria s-a strâmbat.
M: „Dar… de ce nu creștea la loc?”
B: „Pentru că, în 2025, nu știam încă să regenerăm smalțul și dentina. Bioprintarea dinților era doar o idee. Astăzi, știi bine, nanoboții din ADN-ul tău controlează automat procesul de regenerare dacă pierzi un dinte, iar imprimanta biologică imprimă structura exactă, chiar acasă.”
B: ‘’Pe atunci, nu existau asistenți robotici dentari care să scaneze gura în timp real, iar inteligența artificială era abia la început. Diagnosticul îl punea medicul, uitându-se cu ochiul liber la radiografii alb-negru.’’
M: „Radiografii?”
B: „Da. O imagine 2D cu radiații, pentru a vedea rădăcinile dinților. Uneori nici nu se vedea clar infecția.”
M: „Dar radiațiile nu erau periculoase?”
B: „Ba da, dar erau la o scară mică.’’
Tratamentul durerii? Cu ace!
M: „Și, nu era dureros când medicul lucra în gură?”
B: „Ne anesteziau ca să nu simțim. Se lua o injecție, care avea un ac și te înțepau în gingie.”
M: „Cu un ac? În gingie?”
Maria aproape a țipat.
B: „Da. Nu existau încă gelurile cu blocaj neural instantaneu, nici cipurile de durere gestionate digital. Unii oameni chiar evitau mersul la stomatolog de frică.”
Aparatele dentare – un coșmar de metal.
„Și pentru dinții strâmbi?”
„Copiii purtau aparate dentare din sârmă, ani de zile. Fiecare lună însemna o vizită de strângere, cu durere și iritații.”
Maria râde din nou:
„De ce nu foloseau imprimarea ortodontică 4D, ca să se corecteze singuri dinții în timpul somnului?”
„Pentru că tehnologia asta nu exista. Și, culmea, oamenii erau mândri de aparatele lor.”
Periuțele de dinți – manuale!
M: „Și cum vă curățați dinții?”
B: „Cu o periuță mică, manuală. Uneori electrică.”
M: „Manuală?” întreabă ea, nedumerită.
B: „Adică fiecare își curăța dinții singur, cu o pastă de dinții, de două ori pe zi.”
M: „Dar senzorii de placă bacteriană nu vă avertizau?”
B: „Nu existau. Oamenii își dădeau seama că au probleme doar când le mirosea gura, aveau sângerări sau dureri.”
Cabinetele nu aveau asistenți robotizați integrați.
M: „Și cum aflai ce ai și de ce tratament e nevoie?”
B: ‘’Medicul stomatolo te diagnostica și apoi cel mai probabil, mai făceai analize la alți specialiști. Conceptul de cabinet hub era foarte la început atunci, și nu se făceea analiză genetică sau accesarea datelor biometrice. În plus, doar o parte era acoperit de asigurarea medicală. Restul plăteam din banii mei.
M: „POFTIM!? Adică nu toți oamenii aveau acces la tratamente gratuit?”
B: „Fix cum auzi. Mulți trăiau cu dureri și afecțiuni cronice, din lipsă de bani.”
Fără prevenție digitală, fără microbiom personalizat.
M:„Eu tot nu înțeleg de ce nu vă monitorizați flora orală, cum facem noi acum?”
B: „Pentru că nici nu știam cât de important e microbiomul bucal. Puțini vorbea despre bacterii benefice sau despre legătura dintre gură și restul organismului.”
Cancer oral, parodontoză, pierderi dentare.
În anii 2025, cancerele orale erau detectate târziu. Boala parodontală era o cauză frecventă de pierdere a dinților, iar implanturile aveau de multe ori complicații.
B: „Astăzi, Maria, știm cu 10 ani înainte dacă cineva va dezvolta o problemă gingivală. Și o prevenim înainte să înceapă.”
„Maria? Mă mai asculți?”
Evident, adormise. Cu un zâmbet alb impecabil și un cip dentar care-i regla pH-ul salivei.
Am privit-o și m-am gândit: poate e mai bine așa. Unele povești despre trecut chiar nu merită spuse în detaliu, mai ales dacă mă duceam și mai tare în trecut.
Cabinetul stomatologic în 2060
Sper ca, atunci când voi povesti nepoților despre cum era stomatologia în anii 2025, vor râde și vor spune:
– „Cum adică, bunicule, uneori simțeai disconfort la stomatolog?!”
Pentru că, da — din perspectiva anului 2060, tratamentele de azi vor părea din povești.
Sperăm că v-a plăcut acest exercițiu de imaginație și vă invităm să participați la capsula noastra digitală de idei, un soi de exercițiu de tip ‘’think tank’’ în care ne imaginăm împreună cum va arăta cabinetul dentar al viitorului.
